Detasarea de mocirla
Eu mi-am impus sa-l privesc pe Octavian Paler ca pe o voce de care cu totii am avut nevoie si de care, din pacate, nu mai putem sa ne sprijinim indoielile si frustrarile. Nu stiu cata nevoie are acest blog de politica sau mai bine zis, de cotidianul ce nu mai conteneste sa ne izbeasca de toti peretii. Stiu ca politica supara si paseste intotdeauna cu dificultate chiar si pe cele mai ospitaliere terenuri. Dar ea, asa cum este vazuta de Paler, nu mai e distanta si necunoscuta. Pentru cine a dorit sa separe scriitorul de observatorul miseliei actuale, a fost extrem de simplu sa inteleaga ca metehnele dambovitene sunt capabile sa altereze si cele mai nobile concepte. Aveam nevoie in continuare de oameni care sa poata spune “eu cred”. Cei care o fac acum, in zilele noastre, confunda afirmatiile bazate pe cumetrii si matrapazlacuri cu convingerile pe care sunt capabili sa le exprime doar cei ce se detaseaza radical de mocirla. Am ales un fragment dintr-o emisiune de televiziune in care Octavian Paler, in decembrie 2006, nu poate fi decat asa cum l-am cunoscut: direct, sincer, taios, creionand in jurul sau o atmosfera in care sangele celui mai feroce sustinator al “normalitatii” in care ne balacim, poate ingheta in cateva secunde. Am recurs la transcriere deoarece consider ca ”negrul pe alb” inca mai poate avea o tinuta decenta.
“Eu sunt in situatia, ma rog, in care ma aflu eu acum, sa nu pot sa apreciez nimic din ce se intampla la noi astazi. Eu nu cred ca democratia care e invocata azi in Romania e democratie. Eu nu cred ca un Presedinte al Romaniei trebuie sa se poarte ca Basescu. Eu nu cred ca partidele politice trebuie sa arate ca partidele de la noi. Eu nu cred ca mult invocatul capitalism trebuie sa duhneasca a coruptie cum se intampla la noi. Eu cred ca tot ce este in Romania azi, ma rog, aduce a impostura, a istorie trucata, a fals intr-un cuvant. Ei bine, in aceasta situatie eu ar trebui sa-mi pun urmatoarea problema: de ce e asa? Din cauza ca nu numai clasa politica e ticaloasa, ci si poporul roman pune niste semne de intrebare? Ce vreau sa spun: ca pesimismul meu nu este o voluptate a mea, sau o inclinatie a mea. Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta sa judec normal o anormalitate. Ori eu cred ca tot ce e azi la noi e anormal. Si-atunci imi zic asa: macar poporul e normal, sau aproape normal. E foarte greu sa traiesti intr-o tara pe care o dispretuiesti. Eu nu pot. Ca sa ma apar de primejdia asta, foarte mare, de a ajunge sa-mi dispretuiesc chiar tara in care traiesc, prefer sa-i consider pe toti politicienii, fie de dreapta, fie de stanga, niste ticalosi… Si eu am nevoie de speranta! Dar speranta mea care exista, cu care traiesc, este ca anormalitatea de astazi nu este datorata, in substanta, poporului meu.”
Ultima fraza este de o eleganta superba, incercand sa ia de pe umerii romanilor si aceasta responsabilitate: de a nu fi partasi, sau mai bine spus parteneri intru impostura. Nu cred ca meritam acest gest. Prea mult ne place si prea mult ne complacem. Mi se pare ca a devenit mult prea periculos jocul “de-a tara” si ca regulile acestuia sunt de prea multa vreme calcate in picioare. L-am adus pe observatorul Paler, lasand scriitorul sa-si mai traga sufletul. Un gest pe care, cu voia dumneavostra, am sa-l repet din cand in cand…
Filed under: media
…Si eu cred ca nu meritam gestul extrem de fin si elegant al Maestrului…Cu toate astea,cred cu tarie,ca daca am citi zilnic acest ,,negru pe alb”,am reusi sa ne deschidem ochii,sufletele si-am reusi,in cele din urma,sa ne construim altfel vietile,capatind o alta viziune asupra ei si,implicit,asupra noastra…cei care facem parte din…,,POPORUL MEU”…Daca nici asta nu ne mai trezeste propria constiinta,atunci,,somnul natiunii” va naste in continuare monstrii!
Cumplit de dezamagit de ”poporul meu”,nu a putut sa creada ca poporul are mult mai multe defecte decat calitati,ca oamenii care compun acest popor gandesc ca niste individualitati,axati pe propriile smecherii,tradari,barfe,interese si nu se comporta ca un intreg,ca o singura constiinta care urmareste binele si interesul poporului ca o singura entitate.Asta cred ca a fost dezamagirea lui O. Paler.
Poporul este intotdeauna victima a formatorilor, a ideologilor. Dupa ultimul razboi americani le-au dat nemtilor ajutoare-Planul Marshall. Rusii au luat din Romania produse in valoare de 300 mil. dolari la pretul stabilit de ei; plus Basarabia; plus Insula Serpilor… Indiferent cum a formulat, condamnarea unui popor nu se practica, nu se admite…Nici n-ar fi moral!
Donna… Am din ce in ce mai mult senzatia ca nastem monstri. Si ca am desavarsit metodele clasice de procreere. Urmeaza alte surprize, romanii sunt inventivi!
Cvg… Mai multe defecte decat calitati. E greu de spus si dureros in acelasi timp. Nu suntem in masura sa cantarim, doar sa constatam ca defectele se accentueaza continuu, nelasand loc sa creasca iarba verde in loc. Dezamagirile lui Paler? Priveste acum in jur, la cele ale lui Ion Lucian, ale lui Radu Beligan, la dezamagirile celor ce nu mai au loc in gropi de ifosele noastre…
Daurel… “Anormalitatea de astazi nu este datorata, in substanta, poporului meu.”, spunea Paler. Dar cred ca poarta o importanta felie din vina. Mult prea usor se lasa garda jos si se traieste bine din datorii. Ne iluzionam ca pe la noi trec centrul Terrei si buricul Universului, ca prin ograda lui nea Ion se fac si se desfac tratate si ca sofranul se da ca garnitura la mamaliguta. Nu ar trebui sa ne mai autoflagelam cu nestiinta noastra, sa luam pozitia celui osandit, al izgonitului de la masa si sa bagam capetele intre umeri. Ni s-a furat pana si iluzia ca mai putem goni in urma dusmanului. Acum suntem izgoniti de la noi din tara si, curand, si din alte tari… Eu astept nepotii lui Marshall, poate sunt mai breji!