Forţa indiferenţei
“Forţa indiferenţei! Ea e cea care a permis pietrelor să dureze fără să se schimbe, timp de milioane de ani”, citesc în Meseria de a trăi. Numai că “meseria de a trăi” nu se învaţă. Mă tem că toate lecţiile pe care mi le-a dat viaţa (cu mare blândeţe, de altfel!) au fost zadarnice. N-am reţinut nimic din ele. Nu mi-am corectat nici un defect, nu mi-am reparat nici o greşeală. Şi, într-un anume sens, mi-am visat viaţa mai degrabă decât am trăit-o. Am visat lucruri pe care nu eram în stare să mi le doresc în realitate şi cu atât mai puţin nu eram în stare să le obţin. Mi-am oferit compensaţii fictive şi, nu o dată, m-am justificat cu argumentul că visul face parte şi el, cumva, din realitate. Dar să zicem că ai deprins “meseria”. Ce faci cu ea dacă nu întâlneşti “marea pasiune”? Rămâi un bun cârpaci.”
Aventuri solitare
Eu am avut şansa de a întâlni marea pasiune, pasiune care m-a ars până m-am transformat în cenuşă. Iar abia în cenuşă gasim iubirea, gasim puterea de a ne iubi, fiindca iubirea este însăşi cenuşa…cenuşa visurilor noastre de a iubi şi de a fi iubiţi. Acum, mă voi iubi numai pe mine…şi pe aproapele meu… dar nu mai mult decât pe mine însămi. Am reuşit să înving forţa indiferenţei, a indiferenţei faţă de propria-mi viaţă. De acum viaţa nu va mai fi ea cea care mă va trăi, ci eu o voi trăi pe ea. Până la capăt, până la capătul muzicii, dincolo de care tăcerea va fi mai puternică decât muzica.
Filed under: Uncategorized
“Marea pasiune” poate fi orice sau oricine. Viața însăși este o mare pasiune, dacă știi să o trăiești cu adevărat și nu ești indiferent față de… ea. Noi, oamenii, nu suntem “pietre”, nu putem trăi mii de ani, dar putem visa, și putem împărtăși iubirea în jurul nostru, chiar mai mult decât am vrea noi să credem că o putem face. Trebuie să tindem, mereu, către acest lucru. Nu putem să dăruim mai mult decât avem. Oare? Aici este, aparent, un paradox. Dar, aici se ascunde, de fapt, o … taină! Pe care o putem înțelege, pe care o putem dezlega doar dacă nu ne lăsăm prinși în capcana… indiferenței.
Paradoxal, putem da din ceea ce nu avem, dar numai dupa ce incetam sa fim doar niste pietre.
Tot pritocind la forta indiferentei existenta in unii dintre noi ca oameni marginiti ce sunt, limitati, dar cu iluzia ca sunt cineva si ca ei cunosc multe lucruri, fiind specialisti in diverse domenii, imi vin in minte vorbele lui Einstein : “Orice prost poate sti, totul e sa intelegi”.
Flori… Einstein era și el om. Fiecare cu domeniul lui de… specialitate. Nu este niciun paradox. Totul porneste din inima ta… Și asta nu o spun eu, ci chiar cel care a dezlegat misterul… Nicolae Steinhardt (Dăruind vei dobândi)
Seară liniștită,
aleaN
eu sunt mai prozaic si mai direct. Am momente cand nu ma mai accept,dar ma uit la oamenii din jurul meu (pakistanezi,africani,,,) care merg inainte impinsi de o forta nevazuta si care nu filosofeaza la existenta. Si atunci imi dau ei puterea exemplului, puterea care sa ma duca mai departe,mai departe…
Si imi pun o intrebare : luptam sa ne civilizam si ajungem in final la concluzia ca mai degraba ne cream probleme decat sa le solutionam? Fiecare raspuns ne ridica alte zeci de intrebari? Atunci nu e mai bine sa fim ignoranti si sa ne tolanim la soare, sa ne bucuram de o zi frumoasa? Da,unii apreciaza arta , altii o si gusta!
Civilizatia, sau mai degraba civilizarea, nu creeaza solutii, ci numai probleme. Si, de fapt, nu exista probleme decat in mintile noastre pline de prejudecati, pline de conditionari, date de spatiul in care ne-am miscat, in care am trait, si de oamenii cu care am interactionat.
Arta….arta este modalitatea prin care oamenii fug de ei insisi. Nu exista nici arta, mai frumoasa decat sufletul omului, mai frumoasa decat cosmosul (unii ii spun si univers) pe care Dumnezeu, sau Adevarul, l-a sadit in noi insine. Arta ne face sa il evitam, sa il amanam, sa nu ii descoperim frumusetea. “Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul” .
Iar despre ignoranta, imi place adevarul acesta: “Ignorant nu este cel caruia ii lipseste eruditia ci acela care nu se cunoaste pe sine! Intelegerea vine doar prin cunoasterea de sine care este perceptia intregului proces psihologic al omului. Intregul existentei este concentrat in fiecare dintre noi!”