Perplexitate
Posted on September 29th, 2007 by admin
Tu spui, liniştit: “adevăr”.
Ei se uită la tine şi tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educaţi
întreabă: “Cât costă?”
Tu le arăţi mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
şi, nedumeriţi, dau să plece.
Tu alergi şi le spui: “speranţă”.
Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă
încă o dată: “Cât costă?”
Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci.
- Octavian Paler
Filed under: poezii
va spun sincer…omul asta ma ajuta enorm la varsta pe care o am…de 20 de ani..i mi da multe raspunsuri despre viata si multe altele…l am descoperit pe paler cu vreo 4 ani in urma pe la 16 ani…dar nu prea l intelegem atunci,dar acum pot spune din tot sufletul ca OCTAVIAN PALER e linistea mea sufleteasca…!
tot ce spune simt ca face parte din mene desi am numai 14 ani si lumea crede ca nu inteleg totusi nu este asa.am tot drumul in fata dar de fiecare data inveti de cand te nasti pana cand mori.lumea este cruda dar pana la urma treci peste asta treci cu usurinta peste tot si mai ales inveti
Mesajul poeziei este unul foarte profund si totusi foarte realist. Descrie atat de bine societatea contemporana ,care nu de putine ori te lasa “perplex”, incat e imposibil sa nu te marcheze la fel ca alte poezii ale lui Paler, cum ar fi : “Avem timp” sau “Interviu cu Dumnezeu”.
Alina, “Interviu cu Dumnezeu” nu ii apartine lui Paler. E o confuzie care apare frecvent.
Mesajul lui Octavian Paler este unul profunt si in acelasi timp realist. Am 18 ani si imi place foarte mult sa l citesc..”Dumnezeu sa-l odihneasca”…La varsta mea acest vers mi s-a parut extraordinar:”Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu/
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.”
imi place foarte mult Paler si imi e rusine sa spun dar am ajuns sa-l citesc abia dupa ce a trecut in nefiinta. chiar azi am scris ceva despre el, si imi cer scuze tie, celui care ai facut site-ul asta, pentru ca am abordat acelasi subiect cu tine. iti urmaresc fiecare articol si imi place ce faci. cam atat
Nu-i problema. Chiar ma bucur ca mai scriu si altii.
Ziceai pe blogul tau, pe care nu pot comenta fara cont (vezi poate rezolvi asta): “am gasit pe un forum ca ar exista si o continuare a poeziei Avem timp.”
Continuarea exista insa nu ii apartine lui Paler.
de-aia nici nu am postato fara sa spun ca e de pe forum deci sursa nu e sigura. oricum continuarea e destul de buna si merita citita. cat despre mica problema o sa o rezolv de indata ce aflu cum (i’m new in this bussiness)
Mereu am visat sa il intalnesc pe strada si sa imi permit sa il opresc, sa pot sa ii spun: Multumesc. Dar, din pacate, visul meu s-a sulberat… De fapt, am reusit sa-l intalnesc, dar era prea tarziu. In sala aceea rece in care trupul i-a fost depus, raspunsul lui nu s-a mai auzit.
Acum, ii spun inca o data: Multumesc Maestre!
M-am trezit fiindu-mi dor … dor de o parte din mine … de o parte pe care o umplea la un moment dat … un om care prin sinceritatea lui … ma facea sa ma simt mai putin singura si mai putin neinteleasa …
Imi doresc ca azi sa-l fi auzit macar pentru cateva secunde … nu stiu … e ciudat … dar imi lipseste …
si mie imi lipseste aproape in fiecare zi
[...] Perplexitate – Octavian Paler [...]
puncte multe
Octavian Paler este inca atat de prezent , de viu,pacat ca s-a dus dintre noi trist si necajit fara sa stie cat de mult este apreciat si iubit….cat de mult ne influenteaza viata (in bine),,.
acest om e speranta in sine, prin tot ce ne invata, transmite , prin tot ce iubeste si nu iubeste . si eu caut speranta, o caut in mine, in ce sper sa mai existe, desi… nu prea…SIMT!multumesc!