Viata si cartile
“Pe timp de iarna, salonul juca rol nu numai de dormitor, ci si de biblioteca. Tata, avea timp, in sfarsit, sa citeasca in voie.“–Desertul pentru totdeauna
Traim in tara in care oamenii nu au niciodata timp sa citeasca.
Sau nu isi fac. Cartile sunt trecute in uitare, cu o indarjire demna de o cauza mai buna. Praful anilor de incultura si agitatie ieftina se asterne cu nonsalanta peste viata unor oameni cazuti in resemnare. Ingusteaza destine, pericliteaza vise si intristeaza vieti.
Ataca personalitati si caractere. Inseala increderea in reusita. Pana la stadiul in care divortul este iminent. Momentul in care isi face aparitia blazarea. Simbolul mediocritatii. Si eticheta de tinichea a unei societati care si-a rasturnat sacul valorilor.
De ce se intampla toate aceste lucruri? Pentru ca se poate! Cel putin in prima faza, ignorarea cititului este ca o boala grea. Nu isi arata efectele inca de la inceput. Dar, odata cu trecerea timpului, loveste necrutator.
Ca intr-un etern meci de box, in care unul din cei doi combatanti este la podea. Si acela nu e adversarul.
Filed under: comentarii si citate
Eu trăiesc în cartea în care oamenii au vreme să ţărească … sunt ăia,de care spui … cei cu ţară …
eu am patrie … îţi sună cunoscut
ţi-n patria mea mea,printre atîtea ţări
oamenii trăiesc citind şi citesc trăind … încă
Si eu la fel, Cella.
daca nu citesc ma manaca intunericul, am vise urate, nu pot fi demna, nu ma regasesc, nu ma adun, sunt intr-o vesnica alergare pustie, amara, fara culoare….da! nu sunt eu pentru mine si pentru ceilalti.Ma bucur ca am dat de site-ul asta prin care pot sa impartasesc bucuria de a citi si a ma descoperi!