“Deci, Minotaurul umbla prin lume, te poti ciocni de el pe un pod, pe o strada in timp ce te plimbi? Si ce inseamna asta? Ca strada pe care te plimbi e un coridor al labirintului prin care mergeai fara sa stii? Ca podul pe care ai ajuns duce in acelasi timp spre dragoste si spre moarte si ca, in clipa in care nu mai stii unde asteapta dragostea, unde asteapta moartea, fiindca ai pierdut orice reper, tipi? Sau poate Minotaurul nu are nici o forma, e Frica? Purtai monstrul in tine si gheara lui ti s-a infipt dintr-o data in gatlej? ” - Un muzeu in labirint

Lumea este plina de frici. Paler vorbea astfel de tabloul “Tipatul”,  al lui Edward Munch, tablou care descrie o femeie, pe un pod, tinandu-se cu mainile de cap si tipand.  Spunea ca in spatele femeii ilustrate in tablou se gasesc oameni care se plimba fara griji, fapt care nu poate demonstra altceva decat ca aceasta s-a speriat de ceva dinauntrul ei, a descoperit ca Minotaurul traieste de fapt in ea.

Lista fobiilor cuprinde si termenul de autofobie - frica de a fi singur, sau cu sine. Chiar daca ar defini un caz exclusiv legat de social, exista mereu posibilitatea de a fi vorba de mai mult. Nu neaparat frica de a fi singur, cat frica de a se descoperi, de a fi obligat sa privesti inauntru pentru a gasi sau nu un Minotaur. Frica de a te descoperi cum se numeste? Si, mai ales, poate fi diagnosticata?  Strigatul urmat de nici un raspuns. Cum traiesti dupa momentul recunoasterii? E nevoie de curaj chiar pentru a recunoaste labirintul, pentru a putea elibera strigatul. Context care ne pune sa ne intrebam de ce oamenii din spatele femeii se indeparteaza. Stiau prea multe sau prea putine.

“Individul a ajuns la limita singuratatii sale, fara sa vada nimic dincolo de ea”. Ca privitori ai tabloului, raspunsul e poate mai simplu. Insa ca persoane care ar putea rataci firul Ariadnei, ce alegem sa facem?

Filed under: comentarii si citate