Tentatia custii
Refuzul de a face compromisuri, neincrederea in cei din jur si in efectele pe care le pot avea faptele lor, pot conduce pe cineva catre un exil care, de cele mai multe ori, este greu de asumat. Dimensiunile acestei izolari sunt imprevizibile. Comice pentru cei ce se rezuma a pune un diagnostic partial, cu nuante tragice pentru cei mai inclinati catre observatie si dramatice pentru putinii care fac efortul de a studia si intelege ce se petrece in imediata lor vecinatate. Este foarte greu sa afirmi daca mai crezi in ceva. Iar Dumnezeu este din ce in ce mai indepartat de nevoile si aspiratiile omului comun. “Crede si nu cerceta” a intrat in galeria dubitativa, folosita deseori (spre bucuria laicului si spre disperarea clerului) de catre cei din jur. De ce? Un raspuns posibil ar fi cel conform caruia un popor intreg isi cauta un loc sigur, cat mai departe de umilinta si nesiguranta. Un popor care da semne disperate ca exilul poate deveni unica limita suportabila. Ca insula interioara pe care se poate retrage e optiunea certa, singura locuibila si locul ferit de deceptii prin excelenta. Octavian Paler vorbeste despre teama de limite, necontestand vehement divinitatea, ascunzand-o doar pentru cateva momente.
“Mila lui Dumnezeu mi se pare nesigura. Exista una de care nu ma indoiesc si care imi e foarte accesibila: a mea. Pe scurt, nu contestam existenta lui Dumnezeu, dar ii contestam existenta ca sa-l pot invinui eu. Bravada? Mai mult decat atat: dorinta mea pustiitoare de a nu fi limitat, stingherit de nimic si, poate, mai ales de sentimentele pe care le observam la altii. Imaginandu-mi ca tranteam usile custilor, nu faceam decat sa ma zavorasc in ele. Pana ce am ramas singur.” – (“Un om norocos” – cap. 12).
Exista tentatia custii. Dorinta de includere in universul dintre gratii si preluarea unei atitudini relaxate in a privi lumea. Este indeajuns? Protectia este astfel garantata?
Filed under: comentarii si citate
N-a fost sa fie…N-a fost un observator independent…Vom vedea ce zice si A. Marino…
O.Paler gandesc ca a vrut sa spuna tocmai opusul,”…tranteam usile custilor,nu faceam decat sa ma zavoresc in ele.Pana ce am ramas singur.”,evadarea din lumea in care traia,nu el se zavora,ii ”inchidea in custi”,imaginare desigur,pe cei care il dezamageau,pana, normal ,a ajuns sa fie singur si atunci cine pe cine a inchis in custi?El i-a inchis dar cand s-a vazut singur intr-o lume pe care nu putea sa o mai inteleaga a realizat ,ca, de fapt,el a fost ”inchis” de lumea exterioara.nu stiu daca sunt explicit.
Daurel… Nu exista observatori independenti, cred ca ne rotim cu totii in jurul unei himere pe care ne-ar placea enorm sa o avem fiecare in proprietate. Ce inseamna independent in ziua de astazi? Nu cumva o izolare autodistructiva? Ce inseamna observator, nu cumva a sti sa vezi din toate unghiurile si a fi obligat sa-ti reprimi opiniile – tocmai din cauza non-independentei? Si eu sunt curios ce va spune Marino, doar atat. Mi-ar fi placut sa o faca in timpul vietii, polemicile sunt constructive atunci cand pot fi sustinute din ambele parti…
Cvg… E o interpretare interesanta. Cred ca mi-ar placea sa-i vad in custi pe cei care dezamagesc. Ce facem insa cand nu mai ramane nimeni pe dinafara?
Ideea e ca O.Paler nu dorea sa vada pe nimeni in ‘custi’,el ‘inchidea usile’ in spatele sau lasand non valorile in lumea lor.Societatea non valorilor si-o imaginase ca pe o cusca,iar,la un moment dat s-a trezit singur,societatea nu mai credea in valorile in care credea el,societatea se schimbase,el nu mai facea parte din aceasta lume a ‘intelectualilor’ ,a preferat sa ramana singur cu gandurile si ideile sale.Pe O.Paler l-a deranjat non valoarea si mitocania.In Romania cu cat esti mai mitocan si mai idiot cu atat esti mai de succes si poti accede in functiile cele mai inalte.Primele doua locuri in stat sunt ocupate cu succes(uri) de un mitocan si un idiot.Asta l-a deranjat pe O. Paler.
Cvg… Societatea actuala este atat de inghetata in acte inutile si furibunde, incat nu mai poate crede in valori, indiferent de dimensiunile pe care acestea le pot avea.
[...] l-am supãrat pe Paul Gabor, temperându-i admiratia pentru O. Paler, nu aveam la indemâna citate din Borges (24 aug. 1899 – 14 iun.1986); acum am: vedeti ample [...]