Scut
“Dar nu cumva incep sa ma justific? Cind te aperi, te micsorezi. Pentru asta nu merita sa misti nici un deget. Destui se apara, se dezvinovatesc de dimineata pina seara, isi pling de mila, incit te intrebi, daca toti se dezvinovatesc unde dracu sint vinovatii? Nu tin sa le sporesc numarul, ratind astfel si ultima mea sansa de a iesi din mediocritate. Odata i-am spus lui Dinu ca Dumnezeu nu e inocent fata de mine si ca nici la Judecata de Apoi nu ma voi prezenta decit daca victimele vor lua loc, in sfirsit, pe scaunele judecatorilor; si daca n-o sa fie niciodata o asemenea judecata, inseamna ca voi ramine in veci neiertat. El a zimbit, convins ca bravam dupa obiceiul meu.” (Un om norocos)
Un om mai mult decat norocos in singuratatile sale. Un pas inapoi, facut la timpul potrivit, te poate feri de privirile pline de voluptate ale celor care te privesc scufundandu-te in deceptii. De ce sa te mai justifici cand iti poti lua singur libertatea de a privi in imensitatea padurii? Iti poti alege, pe merit, copacii in care sa lovesti cu toporul sau pe cei care merita sa-i urci pe umar, salvandu-i astfel de germinatii improbabile… O forma clara de respingere a turmei plina de proaste obiceiuri.
Filed under: comentarii si citate
…Cred ca in Viata avem timp sa fim,pe rind,judecatori,pe urma victime…Totul depinde de conjuncturi…Probabil singura judecata valabila este cea la care se refera Maestrul(includ aici complicitatea cu Divinitatea)…Si mai cred ca,recunoscind in primul rind fata de noi insine c-am gresit,facem primul pas spre obtinerea iertarii,atit de necesare…Ne iertam pe noi insine,invatind sa-i iertam pe cei din jurul nostru…Aproape simplu:ca o,,lectie de iubire”.Cind are si rezultate…
Teoria este extrem de frumoasa, dar ma tem ca inaplicabila. Viata este extrem de scurta si ne iluzionam cu gandul ca avem timp pentru a trece, urca si cobori tot felul de scari, mai mult sau mai putin sociale…
Singura judecata valabila? Atunci cand, daca vei avea fericirea sa constientizezi, te vei afla pe patul de moarte si te vei intreba daca tot ce ai facut a fost bine… Dar suntem atat de ticalosi incat nici nu dorim sa ne gandim la acea clipa. De teama? Din incostienta? Din nebunie? Sau pur si simplu dintr-o ticalosie nativa?
fericire sau revelatie? ?
si oricum, fie si in acea clipa -daca avem parte de ea- e un semn sau chiar sansa [nu 'dovada'] ca ne mai putem salva;
poate exista o gena a egoismului degenarata in rautate si care, fiind recesiva care devine dominanta;
dar in ticalosia genetica, eu nu cred;
cind voi putea, voi reveni cu argumente [ le am si acum, insa TIMP, si.... altceva, la fel de pretios, nu am]
fericire sau revelatie? ?
si oricum, fie si in acea clipa -daca avem parte de ea- e un semn sau chiar sansa [nu ‘dovada’] ca ne mai putem salva;
poate exista o gena a egoismului degenarata in rautate si care, fiind recesiva care devine dominanta;
dar in ticalosia genetica, eu nu cred;
cind voi putea, voi reveni cu argumente [ le am si acum, insa TIMP, si…. altceva, la fel de pretios, nu am]
f sincer: NU CRED CA VOR FI APROBATE SPRE PUBLICARE PE SITE ACESTE… ‘PARERI’