Pentru tine, prietene
Posted on March 22nd, 2009 by Gabi
“Insa a nu ne iubi pe noi insine e o virtute numai cu conditia sa-i iubim pe altii. Cand declaram ca dispretuim totul, nu cred ca mai are importanta ce parere avem despre noi.”
A saptea iubire/Scisori imaginare
Sa nu ma intelegeti gresit, dar nu agreez oamenii care le miroase urat orice pe lumea asta si cauta sa combata prin orice mijloc ideea ca frumusetea si fericirea ar exista.
Si mai stiu ca un om cu “frigiditate emotionala” este incapabil sa invete din propriile greseli.
Emotiile noastre ne ajuta sa comunicam cu ceilalti si ne confera inteligenta.
Am observat ca succesul individual se datoreaza mai mult coeficientului emotional care il surclaseaza pe cel al inteligentei atunci cand e vorba de competitie.
A fost demonstrat faptul ca nu exista ratiune pura fiindca ea se hraneste din emotii.
Exista si oameni care-si deghizeaza emotiile proprii in scopul de a-i manipula pe ceilalti, dar acesti oameni nu se afla la adapost de ei insisi. “Invingatorii” in lumea profesionala (si nu numai) nu sunt acei oameni superdiplomati, ci aceia care stiu sa analizeze, sa dministreze propriile emotii si pe ale celorlalti. Cand acesti oameni vor cere ajutorul cuiva, il vor obtine imediat, pe cand cei cu un EQ scazut vor astepta destul de mult inainte de a primi un raspuns.
Dar nu toata lumea este egala in fata limbajului emotiilor.
O bucurie intensa poate provoca lacrimi. O mare tristete poate declansa hohote de ras pentru a reduce starea coplesitoare, ca mecanism de aparare impotriva emotiilor care epuizeaza energia psihica.
Insa, emotiile adevarate nu sunt si nu trebuie sa fie disimulate fiindca mai devreme sau mai tarziu ne ajung din urma si trebuie sa fim capabili si pregatiti sa le intampinam cu sinceritate.
Fara emotii, existenta noastra ar fi mai mult decat gri.
Filed under: comentarii si citate
Esther,
te rog, resposteaza comentul fiindca l-am pierdut fara sa vreau.
Multumesc mult Esther !
Okay Esther,n-ai mai revenit, dar eu o sa-ti raspund la intrebari:
Ai spus cine este acest domn Gabi care…(aici urmeaza cuvintele tale de lauda pentru care iti multumesc foarte frumos) si cu ce se ocupa.
Good, Gabi e o Ea
care traieste si munceste in Bucuresti; ea mai scrie si aici :gabitzubitzu.blogspot.com ,
si impreuna cu Adela (in prezent fiindca acum un an eram mai multi iar in viitor s-ar putea sa mai avem un membru) formam o echipa care scrie pe acest site comemorativ infiintat de domnul Andrei Rosca : http://andreirosca.bookblog.ro/ – o personalitate, dupa parerea mea.
Si culmea, Gabi nu are un job care sa aiba legatura cu artele, ea scrie doar din dragoste de viata
Te imbratisez si-ti doresc o saptamana minunata.
ps. mi-as dori totusi sa revii pe acest site ori de cate ori vei avea timp, iar duminica te vei intalni cu articole scrise de mine si nu in ultimul rand mi-ar placea si mie sa te citesc daca scrii pe vreun site sau blog.
Cu drag,
Citind ce ai scris, mi-am adus aminte de un dialog pe un santier unde se construia o catedrala si care suna cam asa:
- Ce faci tu aici?
Primul muncitor raspunde – Eu car galetile cu nisip.
Al doilea zice : Eu aranjez caramizile.
Cel de-al treilea muncitor raspunde: Construiesc o catedrala.
Depinde din ce unghi privesti meseria pe care o faci si , mai ales, depinde de ceea ce simti fata de ceea ce lucrezi. Intre a cara galetile de nisip si a construi o catedrala se afla valoarea , respectul si sentimentul ca faci parte din ceva important pentru ceilalti.
Cat despre emotii – din cate am invatat eu la scoala nu fac parte din formula productivitatii si nu-s considerate nici la stabilirea profitului. Ideal ar fi sa scapam de ele , cel putin 8 ore pe zi.
In orice jungla , nu numai cea umana, esential pentru supravietuire este controlul (resurselor, informatiilor etc). Dar mai greu decat controlul este autocontrolul.
Si as mai vrea sa va impartasesc si voua – celor ce cititi aceste randuri – o constatare (nu-i a mea, a cuiva care se pare ca s-a “ars”) care in campul muncii ar putea sa va fie de ajutor : unii vorbesc din experienta, altii din experienta tac.
As vrea sa cred ca nu e vorba despre “secera si ciocanul”, fiindca eu intre timp am facut si alte scoli care m-au invatat exact ce-am scris mai sus.
Este un articol documentat din literatura de specialitate si nu sunt idei desprinse neaparat din experienta mea personala.
La fel, nu e obligatoru ca toata lumea sa simta ca traieste in jungla. Unii preferam sa transformam jungla proprie in paradis.
Fiecare are libertatea de a alege calea care i se potriveste cel mai bine si sper sa putem invata unii de la altii cate ceva.
Asta a facut si Maestrul Octavian Paler prin opera care a lasat-o in urma si pe care noi dorim s-o mentinem flacara vie.
Nu e un site de dezvoltare personala, insa mi s-a parut interesant sa aduc in discutie importanta inteligentei emotionale in viata de zi cu zi.
Va respect punctele de vedere, asa cum il respect si eu pe cel propriu.
Nu am intins niciodata aratatorul fiindca experienta de viata m-a invatat (de data asta) ca “un om care crede ca stie tot, de fapt nu stie nimic”
“Multa vreme psihologia nu a stiut aproape nimic despre mecanica emotiilor.
În ultimii 20 de ani, în urma progreselor neurobiologice s-a înteles mai clar felul cum functioneaza emotiile, acest lucru aducând în prim plan noi remedii pentru crizele emotionale colective.
În viata de zi cu zi, oamenii cu un Q.I. ridicat s-a întâmplat sa nu faca fata greutatilor în timp ce altii cu un Q.I. modest sa se descurce surprinzator de bine.
Factorul care face diferenta dintre ei se pare ca este adesea capacitatea numita inteligenta emotionala, care include autocontrolul, zelul, perseverenta si capacitatea de automotivare. Toate aceste aptitudini pot fi insuflate copiilor (deci pot fi învatate), fapt care da o sansa mai mare de reusita în viata individului, independent de potentialul intelectual primit pe linie genetica.
În lumea de azi inteligenta emotionala poate fi un element esential al legaturii dintre sentimente, caracter si instincte morale. Cei care sunt sclavii impulsurilor (cei lipsiti de autocontrol) au mult de suferit din punct de vedere moral. Capacitatea de a controla impulsurile sta la baza vointei si a caracterului, iar radacina altruismului se gaseste în empatie (capacitatea de a citi emotiile celorlalti).
Exista dovezi ca sentimentele sunt cele mai importante resurse cu care este înzestrata fiinta umana; ele ne dau constiinta de sine, nevoia autoconservarii, ne ajuta sa ne cunoastem pe noi însine si pe ceilalti, ne spun care sunt lucrurile esentiale în viata.
Majoritatea oamenilor, ca urmare a educatiei primite sunt predispusi sa venereze intelectul si sa desconsidere emotiile. Dar, oricât de inteligenti am fi, fara o constientizare a emotiilor noastre, fara o recunoastere si evaluare a sentimentelor si fara un comportament pe masura acestor sentimente nu putem avea relatii armonioase cu ceilalti oameni, nu ne vom putea croi un drum în viata.
Se poate spune ca atunci când, instinctiv, ascultam ce ne spune inima nu gresim cu nimic, desi avem senzatia ca procedând astfel gresim.”
sursa si continuarea articolului pe siteul “Inteligenta emotionala. Implicatii in asistenta psihologica
Gabi,
Dezvoltarea personala si rolul inteligentei emotionale nu sunt numai subiecte interesante , ci necesar a fi discutate. Ma bucur ca ai facut-o in aceeasi maniera deschisa spre dialog si ferma , cu care am observat ca tratezi fiecare subiect in parte.
Evident ca emotiile nu fac parte din formula productivitatii si ca nu poti sa le lasi deoparte la servici. Dar cateodata am impresia ca nu am invatat lectiile potrivite.
Emotiile fara un control adecvat sunt un adevarat haos. Cum le echilibrezi, cum le modelezi si cum le exteriorizezi sunt lectii pe care nimeni nu ti le preda.
Sunt lectii pe care le inveti de- a lungul vietii. Poate unii , mai norocosi, au pe cineva sa-i indrume.
Si daca reusesti sa gasesti directia potrivita a acestei imense energii vei putea deveni creativ, motivat, puternic. Altfel, poti deveni un manipulator fara scrupule sau o fiara cu chip uman. Ca o paranteza – termenul de “manipulare” are un nu stiu ce negativ in el – desi la un moment dat cu totii , pe rand, am fost manipulatori sau manipulati.
In alta ordine de idei, am invatat o lectie – ca ceea ce cauti cu atata infrigurare, se poate sa fie chiar sub privirile tale, atat de aproape. Din pacate pentru mine am descoperit cu adevarat lucrarile Maestrului de abia dupa disparitia sa. Cum oare am putut sa fiu atat de oarba, sa nu vad ?! Aveam nevoie sa regasesc drumul spre mine si , chiar daca a fost tarziu pentru mine, m-a ajutat sa o fac. Si poate drumul asta are 1000 de km – tot incepe cu un prim pas , pe care m-a ajutat sa-l fac. Am uitat cum e sa recitesti de zeci de ori o singura pagina dintr-o carte care are sute si sa nu te mai saturi. El mi-a amintit.
Daca reusim sa-i iubim cu adevarat pe altii intr-un final ajungem sa ne iubim si pe noi macar un pic. Prin ochii celor iubiti ne vom cunoaste altfel si vom gasi drumul spre noi.