Oameni lasi
Ma surprind uneori fiind manios pe cei ce nu au curajul sa viseze. Pe fatalistii care au uitat demult sa considere lupta o optiune si accepta palmele primite de la viata cu capul plecat. Atunci cand viata ii loveste nici macar nu se sinchisesc sa isi atenueze caderea. Se roaga doar ca impactul sa fie cat mai putin dureros. Am spus se roaga? Pardon! Ei nu se roaga si nu spera, fiindca “oricum nu are rost”. Pur si simplu asteapta sa vada ce se intampla.
Au renuntat demult la privilegiul de a alege, in favoarea comoditatii de a-si lua palme. O fuga de responsabilitate care in timp, transforma comoditatea in disperare si capitulare neconditionata in fata celei mai venerate forte de pe pamant: destinul.
“O viaţă mediocră poate fi justificată. Mai ales într-o lume mediocră. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuză. Nimic nu ne opreşte să visăm fără măsură. ” – O. Paler, Autoportret intr-o oglinda sparta
Filed under: comentarii si citate
O data cu inaintarea in varsta, omul tinde sa uite ca in tinerete a visat sa faca lucruri marete. In ziua de azi, doar tinerii mai viseaz!
“If the young cannot harbor great dreams in their souls, who can?” (Eiji Yoshikawa, Musashi – Book One: The Way of the Samurai)
Daca si visele ne sunt luate, atunci ce mai ramane din noi?! … Imi place sa visez, si nimeni nu-mi va fura acest drept, indiferent de papastia care ma asteapta afara …
Thaistory, tinerii au curajul sa viseze, insa consider cel putin la fel de important curajul de a-ti transforma visele in realitate. Nu cred ca o data cu inaintarea in varsta nu mai visam, ci doar ca privim lucrurile dintr-o alta perspectiva, iar de aici visele noastre devin alte, intr-adevar prin comparatie poate nu sunt la fel de marete cu cele din “tinerete”.
Alexandra, suntem liberi sa visam si sa speram. Acest drept nu ne poate fi luat.