Intrebari si raspunsuri
“Dar inca nu stie ca aproape fiecare raspuns se transforma in cristalida si din ea se va naste o nou intrebare.” - Mitologii subiective
Cum se simte un om care nu mai are decat raspunsuri? E trist sau e fericit, multumit de el insusi? Risc sa spun ca e trist. E singur intre certitudini. Putem oare trai fara intrebari? Oricat de mult ne-am dori raspunsuri, oricat de mult le-am cauta si oricat de multe am poseda, avem nevoie de noi si noi intrebari nascute din aceste raspunsuri.
O viata a certitudinii, in care totul e scris dinainte… sa fie asta o viata ideala? Nu preferam, oare, incertitudinea, nelinistea cautarii si bucuria gasirii, regasirii ?
Zicea O.Paler ca “incepem sa murim cand nu mai avem puterea de a opta” (Caminante). Dar ce putem opta intr-o lume a certitudinilor? Intrebarile sunt cele care ne fac sa renastem dupa fiecare raspuns. Iar incertitudinea, multiplelor raspunsuri, e cea care ne da puterea de a opta. Nu e oare viata noastra o succesiune de enigme si dezvaluiri, mister si certitudine, intrebari si raspunsuri… o spirala a propriei evolutii.
Filed under: comentarii si citate
As dori sa am numai raspunsuri, fara grija intrebarilor si fara durerea cautarii zilnice. As vrea sa fiu egoist imberb si idiot, sa nu-mi pese si sa nu culeg fructul nebun al zadarniciei. Dar nu e posibil, luptam cotidian si murim la fel…
Probabil ca singurul raspuns de care am avea nevoie ar fi acela ca nu avem nevoie de raspunsuri. Si in spirala aceea a propriei evolutii, e frumos sa vezi in ce fel se modifica, pe masura ce noi ne schimbam, atat cele trecute cat si cele viitoare…
@ Paul, interesanta opinia ta. Insa imi vine greu sa imi imaginez o astfel de lume, si nici nu sunt sigura ca ar fi una ideala.
@ Silvia, da, e frumos sa vedem cum raspunsurile noastre la aceleasi intrebari, se modifica o data cu tipul, o data cu evolutia noastra. Nu stiu daca avem nevoie de raspunsuri, dar cu sigurant avem nevoie de intrebari, chiar daca le punem constienti fiind ca nu avem raspunsuri.
Intrebarile inclusiv cele fara raspuns ne dau oarecum speranta ca intr-o buna zi ne vom trezi cu toate nelamuririle lamurite .N-ar fi oare atunci sfarsitul spiritului nostru?N-as vrea ca sirul intrebarilor sa fie intrerupt
Paul,
clar…insa ne asumam aceasta existenta
“Cum se simte un om care nu mai are decat raspunsuri?” ,parafrazandu-te,risc sa spun ca e mort.
@ Ana Maria, intrebarile pot fi si o forma de speranta, speranta de a gasi un raspuns.
@ Paul @ Gabi … ne asumam si ne raportam la aceasta existenta fie ca ne place sau nu (se pare ca nu suntem prea liberi sa alegem asta).
@ Camil, daca atribuim intrebarilor, nelinistilor, cautarilor noastre puterea de a spera si opta. Atunci putem spune ca cel putin spiritual am ajuns la linia de final, atunci cand nu mai cautam nimic, deci nu mai invatam nimic.
” Un raspuns naste 1000 de noi intrebari”
proverb chinez
Da, interesant. Incertitudinea ne motiveaza… atunci cand privesti viata ca pe o continua explorare, in care primesti cu bucurie fiecare raspuns, din care se vor naste noi intrebari…
Incertitudinea ne ofera motive si ne stimuleaza, iar certitudinea ne ofera garantii si sprijin pentru a continua sirul…
Ca de obicei, probabil ca trebuie pastrat un echilibru.
Comentariu la comentariu:
Gazdele hotarasc ce si cum sa decurga discutia.
Nu ma supar, e un semn sa nu-mi mai pierd timpul cu asa ceva…
@ Adrian R, foarte interesant proverbul … de multe ori un raspuns aduce cu sine si o multitudine de intrebari.
@ Alladin, nimeni nu hotaraste ce si cum decurge discutia. Doar primul comment pe site iti este moderat.
Da, si aici e vorba de un echilibru, ca sa putem visa, ca sa putem risca si gusta incertitudinea trebuie sa avem un punct de sprijin la care sa revenim, iar asta e certitudinea.