[…] A iubi inseamna, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi. Si cum blazatii au prins gustul adevarurilor echivoce, s-ar putea sa-i aud murmurand: “O dragoste adevarata e mai mult decat o iluzie”. Stiam si noi asta, domnilor! Dar bunul Cavaler nu ne-a cerut niciodata sa renuntam, ci sa invingem desertul cel putin printr-o iluzie, daca nu printr-o piramida. Si ne-a invatat ca nici o indoiala n-are dreptul sa transforme gesturile noastre in nisip. Cu acest gand colinda drumurile, absorbit de idealurile lui si compatimindu-i pe cei ce-l insulta si-l ridiculizeaza: “sarmanii, sunt de nisip inainte de a muri; nici n-au asteptat sa moara si au dat dreptate mortii”…

In mod normal sunt destule adevaruri aici pentru ca scepticii sa aiba ce rumega. Din pacate, faptul ca piramidele sunt goale i-a facut si pe unii oameni demni de toata stima sa creada ca ele sunt nu numai goale, ci si inutile. Acestora ar trebui sa le reamintim ca omul e mai maret cu cat incearca mai incapatanat imposibilul. Suntem, intr-adevar, singurele animale care au descoperit ca moartea e cel mai grav inconvenient. Asta nu ne-a ajutat sa rezolvam problema mortii, ci, dimpotriva, a complicat-o. Totusi, ne-a ajutat sa deosebim nisipul de ceea ce dureaza…

Filed under: Scrisori imaginare, comentarii si citate