Fauritorii de tremur

“Vasazica, am ajuns tinta pumnalelor voastre. Si, daca nu ma grabesc sa ma omor, ma veti injunghia voi. Ca pe o oaie, nu ca pe un zeu.” (“Al doilea discurs al lui Nero” – “Polemici cordiale”) Mi-a placut intrarea in rolul lui Nero. Actorul de circumstanta care se numeste Paler a rostit un discurs care i s-ar fi potrivit imparatului roman, numai daca acesta ar fi fost mai intreg la minte. Nero observa asasinii ce-si proclama intentia. Vocalizand. Dar si ei se afla acum in impas, poate e doar un scurt ragaz inainte de a injunghia biata oaie. Pentru ca infigerea pumnalului in zeu este o blasfemie intrinseca. Maestrul nu ridica nici acum asasinatul, nici macar cel al lui Nero, la vreun rang oarecare. Iar pe faptasi ii lasa singuri in odaia cu cacareze a istoriei. Eu cred ca si unii asasini merita medalii…

“Sa va spun mai bine ca, dupa parerea mea, cel mai bun profesor de dragoste este singuratatea. Asa cum cel mai bun profesor de certitudini este indoiala.” (“Nu merita sa va induiosati” – “Polemici cordiale”) Asezat pe scaun, singurul obiect ce-i accepta prietenia fara conditii, solitarul are tot timpul din lume sa compuna declaratii de dragoste si sa inchipuie sarutari de maini. Poate nu va vine sa credeti, dar cele mai inflacarate scene de iubire exista in mintea celui care, constient, se indeparteaza de larma colectiva. Luati doar cateva exemple si va veti convinge ca fauritorul de tremur nu este un animal social: lordul Byron, Goethe, Esenin, Neruda, Alighieri, Baudelaire, Burns, Heine… Si asta pentru a fi topic, avand la indemana doar clasicii universali, neuitandu-i nici un moment pe liricii romani. Cat despre teama de a ne inclina cand spre “da” cand spre “nu”, cu mici popasuri pe pajistea lui “poate”, am fi naivi sa credem ca certitudinile rasar doar din vorbe fara echivoc. Sau doar din litere negre, asezate cuminti pe alb. Octavian Paler ne invita sa plonjam in apele indoielilor prin fiecare pagina scrisa. Si acest lucru poate fi un bun tratament pentru cei ce cauta raspunsuri, dar nu au destule ustensile pe masura lor…

Paul Gabor – www.gaborpaul.wordpress.com

Leave a Reply