A umple golul in care traim

“A sasea porunca : Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim“ Viata pe un peron.

Trairile oamenilor seamana teribil cu « vanturile » ce se ivesc din senin, ori cu ploile neasteptate care picura printre razele de soare.

Instabila prin definitie, prin structura, prin natura, fiinta umana este ghidata de emotii. Emotiile creeaza imprevizibilul si genereaza schimbarea ; emotiile dirijeaza reactiile, iar reactiile dreneaza, ori imbacsesc realitatea, cum ingradesc si …libertatea.

Oricat am crede ca suntem rationali, ca ne gandim fiecare miscare, ori ca ne cream evenimentele in deplina libertate, sub masca mintii rationale se piteste intotdeauna o energie emotionala. Fie o frica, fie o cautare, fie o dorinta, fie un vis sau o indoiala reprezinta solul deciziilor rationale si sursa reactiilor imprevizibile pe care le manifestam, ori le vedem in manifestare la cei din jurul nostru.

 

Acestea ne indruma spre actiuni si decizii, uneori pe drumuri folositoare si pline de bucurie, alteori pe drumuri gresite, impanzite cu frica si iluzii. Reactia nu descrie niciodata obiectul observat : un tablou, bunatatea unui om, frumusetea unei fiinte, ori calitatile altui om, cat ceea ce emotiile noastre au inregistrat in trecut despre bunatate, frumusete, placut sau neplacut. Suntem autoexistenti cumva si de aceea ne descriem pe noi insine, orice reactie am avea in fata oricarui lucru sau situatie.

Cand cineva se comporta neplacut cu noi si ne suparam, supararea noastra este o reactie emotionala prin care spunem ca « nu suntem fericiti ».

Aceste reactii care deseneaza zona de imprevizibil, de schimbare brusca, ori de cantarire abstracta a ceea ce este real sau nu pentru noi au sfaramat visele de iubire si de bucurie pentru noi toti in anumite momente ale vietii.

 

Daca este un destin in spatele acestor emotii sau numai necunoasterea omeneasca si incapacitatea de a depasi schemele mentale ale trecutului stie…bunul Dumnezeu.

Cert este ca majoritatea oamenilor au trecut prin situatii in care au renuntat la o mare iubire tocmai cand iubirea plutea in frumusete si certitudine, ori au fost victimele unei renuntari.

 

Mintea nu trebuie sa bata in cuie ceva anume, sa puna stampila « definitiv » pe iubirea unui om sau pe propria lui iubire, pe promisiuni, pe un lucru sau pe orice este prezent acum in viata noastra. Ceea ce este acum nu garanteaza ca va fi mereu, iar daca acceptam ca nimic nu-i vesnic, vom suferi mai putin.

 

One Response to “A umple golul in care traim”

  1. cauta postul Doar 10 porunci…

Leave a Reply