“Ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns.”

6 Responses to “…”

  1. Nimeni nu putea sa scrie acest adevar despre sufletul omenesc, mai frumos, ori mai profund decat a facut-o Octavian Paler.

  2. @Mirella, Flori… Oare, de ce trebuie să fie așa? De ce nu putem să fim umani în totalitate? De ce, vorba lui Hermann Hesse, avem și “ceva” de lup în suflet, ascuns, unii dintre noi, sau, poate, cei mai mulți? Știu, îmi veți spune, cu siguranță, că nu este bine în lumea noastră să-ți arăți slăbiciunile. Să suferi, să plângi, cu alte cuvinte, să fii uman. Trebuie mereu să fii dur, să arăți că deții controlul, când, de fapt, nu îl… deții! Să fie, oare, viața aceasta de vină?…

    Seară frumoasă tuturor,

    aleaN

    P.S. Frumos site-ul tău, Mirella, și foarte frumoase-ți sunt versurile scrise…

  3. Multumesc de vizita pe “a la mirella” si pentru apreciere.

  4. @Mirella… Plăcerea a fost de partea mea…

  5. aleaN! Umani in totalitate devenim numai si numai atunci cand ne asumam si lupul ascuns in noi, fiindca, orice ar spune cineva, fiecare dintre noi avem si un animal ascuns inauntrul nostru; totul e sa il recunoastem fara sa ne invinuim (pentru ceva ce nu neaparat noi am pus acolo), lasandu-l astfel sa lucreze pentru noi, ca fiinte umane, si nu impotriva noastra; altfel vom fi sfasiati de propriul nostru lup! :)

  6. Da, Manuela… de il renegam, de ne ascundem de el, acesta va ataca cu mai multa forta. De il recunoastem, hmmm… frantzujii au un verb: envisager:), puterea lui va fi pierduta. Si vom (re)ajunge umani.

Leave a Reply