Nimeni nu a susținut că trebuie să fii de acord, întru totul, cu părerile cuiva, iar faptul că există păreri opuse în anumite situații este, câteodată, de bun augur, atâta timp cât ele ating subiectul aflat în discuție. Mă tem, că în explicațiile tale ținta a fost ratată, puțin, din păcate.

În contextul dat, Fata Morgana – fenomen ce este legat de lumea deșertului, a amintirilor, în sens metaforic spus – are rolul de a ne menține în viață. Ele, amintirile, nu ne mai sunt de niciun folos, atunci când ne apropiem de final… Ne mai agățăm, doar, de clipele frumoase trăite, de acea nălucire, de care vorbea Octavian Paler. Nu ne mai putem întoarce la masa de joc pentru a ne juca din nou mâna, care ar fi, astfel, de dată asta, câștigătoare, știind unde am greșit. Din păcate…

Eroarea ta ține de “momentul” de referință, de timpul de viață al subiectului. Ori, cred că, Octavian Paler, tocmai acest aspect fundamental la scos în evidență, în textul de față.
Cât despre ciclitatea, ea nu-și mai are rostul, deoarece nu suntem decât niște ființe biologice cu un anumit destin, limitat în timp. Afirmația lui Walsh îmi pare asemenea celei făcute de N. Iorga… Suntem istorii, toți, dar la o scara mult, mult mai mică, și nu ne mai putem… repeta, de la o anumită vârstă.
Nu sunt un exeget, am dorit, doar, să clarific câteva aspecte mai puțin evidente.

Iar despre articolele postate, nimic nu poate fi anost, și cu atât mai puțin inutil, doar dacă acestea ies din context. De multe ori, jucându-ne cu cuvintele, putem emite judecăți de valoare total false. Octavian Paler, “rostogolind” cuvintele, ne-a arătat, într-o logică impecabilă, și cu o simplitate și o frumusețe, doar de el știute, viața, manifestată sub diversele ei forme.

Seară excelentă,

aleaN

Eu cred că Fata Morgana, de care vorbești, nu ne poate ajuta să privim înlăuntrul nostru. Să vedem ce? Vorba lui Octavian Paler, într-un deșert nu te mai uiți înapoi, pentru că nu ai ce să vezi… Iluzia optică creată în deșert, eventual, ne poate face să simțim că încă mai trăim, încă mai suntem vii. Atâta tot, și acest lucru e cel mai important. Privind în noi, nu putem să constatăm decât că îmbătrânim, dar nu e cauzată de vreo Fata Morgana.

Nu știu din ce idee ai rupt acest pasaj, scris cu atâta frumusețe și logică de către Octavian Paler, dar atât cauzele amintirilor (care ne sunt familiare tuturor, cu unele mici excepții), cât și explicațiile (destul de bine cunoscute, mai ales de cei care studiază bio-știintele), ne ajută, cred, să înțelegem mai bine că, suntem niște ființe cu totul speciale, pe acest pământ. Ne diferențiem de celelalte animale create tocmai prin faptul că avem o conștiință, avem amintiri.

Iar despre ciclitate, ce pot să spun? Noi oamenii, muritori, trăim liniar, cum spunea, de altfel, tot Octavian Paler, între o naștere și o moarte, avem trecut, avem, astfel, și amintiri. Amintiri mai bune ori mai puțin bune. Doar Divinitatea – Zeii, spunea Paler – trăiesc ciclic, având doar prezent, fără viitor și fără trecut.

Gânduri frumoase,

aleaN

P.S. Inspirat acest fragment ce face referire la… Amintiri – scris de către Octavian Paler – cu atât mai mult cu cât astăzi (07.05.2011) se împlinesc 4 ani de la trecerea la Domnul a marelui scriitor.