“Esentiale sunt telurile”
“Imaginand si reimaginand geografii si istorii, cartile lui Octavian Paler au stat departe de mode si ideologii, oferindu-i cititorului roman plimbari problematice prin desertul locuit de un lup singuratic, cum scriitorul insusi se definea, luandu-si solitudinea ca pe un esec gravissim: “Singuratatea nu e o victorie inaintea celorlalti, ci e, de fapt, un naufragiu personal.” Descoperirea istoriei i-a adus scriitorului meditativ acces la descoperirea propriei identitati, dupa cum reiese din ce-i marturisea criticului Daniel-Cristea Enache: “M-am visat, cum v-am zis deja, si explorator polar. Am plans cand am citit ultima fraza din jurnalul lui Robert Scott, mort inghetat, la intoarcere, dupa ce vazuse steagul norvegian infipt de Amundsen: E trist sa traiesti intr-o lume in care numai cel dintai conteaza.”
„Octavian Paler isi nega vocatia de filosof, descriindu-se pe sine ca fiind un cugetator dezordonant, dotat cu o gandire speculativa, motiv pentru care nu poate fi decat scriitor. Admirator al lui Don Quijote, a fost el insusi unul, dublat indeaproape de un pesimist incurabil, dar subtil. Pesimismul, scepticismul si indoiala nu l-au impiedicat sa inteleaga ca visul, si nu realizarea lui, arata adevarul: “Esentiale sunt telurile pe care ni le-am propus.” Dana IONESCU / Ziarul Adevarul
TU de ce crezi ca sunt atat de importante telurile ?
De ce ramanem marcati de tot ceea ce ne determina sa actionam prin prisma anticiparii rezultatului ? De ce ne motivam astfel si nu ramanem intr-o stare vesnic expectativa ?
Ce-ar fi daca n-am mai misca niciun deget si am astepa sa curga raurile de bine continuu si dulce-laptos ?
De ce sa nu fiu eu bondar si sa nu profit de telurile si slabiciunile altora ?
Filed under: articole
Intrebarile astea deja sugereaza raspunsurile.
Reformulate putin, suna a raspunsuri si nu a intrebari.
Eu as interpreta asa: sint 2 atitudini extreme posibile; prima, cea de dorit, in care avem un tel (sau mai multe) care ne motiveaza si ne determina sa alegem sau chiar sa ne construim un anume drum; cealalta, posibila dar nu de invidiat, in care esti spectator, nu ai nici un plan, te lasi purtat de viata si te rogi sa ai noroc…
Intrebari retorice pe care Maestrul si le-a pus de-a lungul existentei Domniei Sale si pe care nu s-a sfiit sa le astearna in scris, spre nemurire.
De ce sunt esentiale telurile ?
Telurile….Viziunea….sunt lucruri care se construiesc, se inventeaza, se reinventeaza….Nu cumva e mai important tocmai acest mod prin care ele prind viata si evolueaza de-a lungul timpului?
Ionut, ce frumos !
Se vad si aripile si zborul!
Te mai asteptam, cu drag !
avem teluri pentru ca suntem oameni…si traim…avem vise, dorinte, pasiuni,tendinte,idealuri…poate dintr-o inertie inconstienta.personal, mi se pare interesant, surprinzator cum telul /scopul se transforma in cauza…asistand astfel la o cauzalitate inversa.ne prefiguram scopul, se naste dorinta sa il atingem si actionam in acest sens.iar daca vorbim de scopuri apropiate ca de rezultate prefigurate ale actiunilor noastre observam ca scopurile sunt oarecum rezultate ale liberului nostru arbitru …pe care cica il avem de Sus.
intrebat fiind de cineva”de ce faci un lucru sau altul?”,ce va cuprinde raspunsul tau,motivul sau scopul?ce conteaza mai mult motivul sau scopul pentru care se intampla lucrurile?
Andrei, foarte frumos spus “scopul se transforma in cauza”.
De ce facem un lucrul sau altul ? E greu de spus, si probabil fiecare actiune in parte are scopuri, motive sau actiuni care sunt cele mai importnat, sau in multe cazuri ele se impletesc pt a crea un intreg ce poate fi cu greu separat.
Cred insa ca e important sa stim care e scopul pentru care facem un anumit lucru, daca mai avem pasiunea necesare, daca mai putem suficenta energie si daruire in actiunile noastre, dar in cele din urma e esential sa cunoastem si motivele interioare sau exterioare care ne indeamna sa facem asta.
Nu crezi ca sunt si lucruri pe care le facem de dragul “actiunii” in sine, din pura pasiune , fara sa avem motive concrete si fara sa ne asteptam la rezultate spectaculoase, la scopuri precise?
Omul face raportarea telului la motiv, a scopului la mijloace, a obiectului la substitut, etc. lucru care ii imprima caracterul constient. Constiinta ca act.
Dar Adela a raspuns minunat. Sunt lucruri si actiuni care deriva din pasiuni launtrice si care implinesc in plan mental o nevoie afectiva de care nu putem face abstractie.
Perfecta observatia lui Gabi..”Sunt lucruri si actiuni care deriva din pasiuni launtrice si care implinesc in plan mental o nevoie afectiva de care nu putem face abstractie.”…excelent
Merci frumos Bianca